Search

Oglinzile laterale: câte tipuri de oglinzi sunt și ce face fiecare?

Oglinzile laterale auto sunt pur și simplu o dotare standard de siguranță. Dar nu au avut dintotdeauna oglinzi mașinile, ci mai târziu au fost echipate cu așa ceva, când a apărut si conceptul de depășire. Atunci când circulau doar câteva zeci sau sute de vehicule, oglinzile nu erau necesare. Dar când s-au înmulțit si revoluția industrială a explodat, au apărut si accidentele auto. Ba chiar primul automobil construit in masa, Ford Model T, nu a fost echipat la început cu oglinzi laterale. Peste 50.000 de unități au ieșit pe ușa fabricii fără oglinzi, după care au fost dotate din fabrica cu o oglinda in partea stânga, iar vechii proprietari își puteau cumpăra una aftermarket. De atunci si pana acum, mașinile au ajuns sa aibă 3 oglinzi, doua laterale si una retrovizoare. Cele laterale sunt mai complexe si mai diferite ca acum 100 de ani.


Oglinzile de mașină nu sunt nici de design, nici de aerodinamică. Pur pentru siguranță, ca sa știi daca vine o alta mașină din spate si sa te poți mișca fără sa lovești pe altcineva, fie când schimbi direcția de mers, fie când depășești, dar si la parcări. Inițial, pana prin anii '90, legea nu ii obliga pe producătorii auto sa echipeze mașina cu doua oglinzi, una in stânga si una in dreapta, ci doar una pe partea șoferului. Dar după 1993, oglinzile laterale au devenit obligatorii prin lege sa fie in număr de doua, pe ambele părți.


Primele oglinzi laterale erau semi-fixe, cum erau la Dacie, adică se puteau regla doar din exterior. Ulterior au apărut oglinzile ce se reglau din interior, manual, cu ajutorul unor pârghii sau cabluri. Cele mai moderne, așa cum sunt si acum majoritatea, au reglaj electric. Adică exista un motoraș in fiecare oglindă, in spatele sticlei, care inclina pe 4 axe sticla până când șoferul obține cea mai buna vizibilitate.

Pe lângă modul in care se reglează, oglinzile laterale mai sunt si de alte feluri. De exemplu, simple sau încălzite. Practic, cele încălzite se dezaburesc ușor la apăsarea unui buton, fie special fie cel de dezaburire luneta, pentru ca gheața sau picăturile de ploaie sa nu se depună si sa se usuce si apa.


Un alt criteriu este cel al reflexiei, adică daca sunt simple sau heliomate. Pot fi oglinzi cu sticla heliomată static sau electronic, practic au un senzor, iar atunci când simt niște faruri puternice sau un fascicol de lumina, se închid puțin la culoare pentru a nu-l orbi pe șofer, exact cum fac oglinzile retrovizoare din habitaclu.


O oglinda poate avea si mai multe funcții. De exemplu, poate fi asferică, care sa includă si o parte curbata, pentru a acoperi unghiul mort. Cu astfel de oglinzi unghiul mort este acoperit pentru un plus de siguranță. Evoluția acestui tip de o


glinda curbata este senzorul cu camera care se aprinde cand se afla un vehicul in unghiul mort, pentru a ști sa nu depășești.


In final, oglinzile laterale mai pot fi rabatabile sau manuale.

Uneori este bine sa ai oglinzi rabatabile electronic, adică care se strâng singure la parcare, pentru a evita diverse accidente cu bicicliști sau pietoni in locul de parcare. Daca nu, oglinzile laterale oricum se pot rabata manual.


In ultimul an, a mai apărut un fel de oglinda laterala. De fapt, nu este vorba de oglinda, ci de o invenție inedita care va revoluționa oglinda laterala. E vorba de niște ecrane poziționate in portiera care arata ce se întâmplă in spate cu ajutorul unor camere video. Avantajul acestora este ca pe acele ecrane pot apărea mai multe informații si se pot personaliza. Cat este de fiabila aceasta dotare moderna, rămâne de văzut in timp.

Pe scurt, cam astea sunt tipurile de oglinzi laterale in ziua de azi. Ele salvează vieți in fiecare zi fără sa ne dam seama si ar fi perfect daca le-am utiliza mai des si mai mult, mai ales in Romania, unde șoferii sunt prea ocupați cu telefonul ca sa mai si conducă.

6 views0 comments